Nebunia ofertelor de portabilitate

La 1 iulie 2013 se pare că cineva a deschis cutia Pandorei, sau mai bine spus a dat start nebuniei cumpărăturilor de portabilitate în plin sezon estival, dar fără festival. Principalii noştri actori GSM şi CDMA s-au pregătit minuţios de acest moment, că dă, doar nu degeaba au solicitat anterior amânarea lui. Cu alte cuvinte uitaţi de motivaţiile ridicole despre pregătiri tehnice, totul e mult mai simplu, şefii noştri pe mobile, au avut nevoie de timp doar pentru a-şi pregăti minuţios campaniile de promovare. De altfel, cum altfel să-l faci pe moldovean să înţeleagă ce-i aia portabilitate şi cu ce se mănâncă. Milioane de leuţi, de toate culorile, au fost cheltuiţi pentru actualizări serioase ale siturilor web, amplasarea panourilor publicitare, inventarea unor oferte noi, care şi mai care mai fantezistă şi irezistibilă, pregătirea personalului moral şi fizic pentru valul imens de clienţi tele-portabilitaţi etc. 

În toată avalanşa asta de evenimente, personal m-am simţit din nou important pentru operatorul meu, dar şi mai important m-am simţit a fi pentru ceilalţi operatori. M-a bucurat enorm în special WiFi-ul oferit de Orange, deşi înţeleg prea bine că la modul practic rar mă voi folosi de el. Deşi e adevărat că uneori stai prin staţii mai mult timp decât îţi doreşti, dar astea sunt de regulă excepţii. În mod normal, din primele experienţe pot spune că abia de reuşeşti să te loghezi pe portalul lor ultra securizat, că deja e timpul de "ambarcare". O lărgire cel puţin în transportul urban a punctelor lor de acces ar fi, din acest motiv, of cât de mult dorită şi bine-venită.

În toată furtuna asta mediatică, recunosc nu m-am putut abţine să gust şi eu din ofertele celorlalţi operatori. E adevărat, nu m-au interesat deloc ofertele noi "nelimitate" ce fac astăzi capriciul clienţilor însetaţi de vorbă, ci o ofertă mai vechişoară, acea cu 10 bani pentru 1 MB de licoare 3G. Deja mă pricopsisem, de altfel, fidel fiind celor de Orange, cu o astfel de ofertă, pe care acum după practic 6 luni de utilizare, pot spune că e o mană cerească, dar trăgând cu ochiul în ograda vecinilor, am spus să mai încerc una, că, mă rog, oricum sunt burlac şi se spune că doar pre-curvia e păcat. 

M-am culcat, că să mă mărturisesc până la capăt, cu cei de la Unite. Nu am luat un număr dedicat pentru internet, din ofertă Internet Prepaid, ci o cartelă simplă, care spre deosebire de Orange e 2 în 1, şi-ţi oferă nu doar un număr apelabil şi de la care poţi suna, ci şi, la o mişcare uşoară a degetului, licoare 3G la acelaşi preţ de vis - 10 bani de MB. E adevărat, fiind cam necredincios din fire, am studiat minuţios oferta pe site-ul lor, mirosind parcă ceva în neregulă în toată povestea asta prea frumoasă pentru a fi adevărată. Ce să spun, cu siguranţă, spre deosebire de site-ul celor de la Orange, cei de la Unite nu se prea ostenesc de a plasa informaţii, chiar şi la cele mai evidente întrebări care apar unui nou client. Cu greu am găsit nişte documente pdf, abil ascunse de ochii motoarelor de căutare, care în final m-au convins să fac pasul respectiv. Dar fără doar şi poate au fost şi lucruri care le-am aflat abia după ce am inserat cartela sim în telefon şi am deschis broşura cu instrucţiuni. Cel mai naşpa acela că viteza de sorbire a licorii nu depăşeşte 384 kbps, iar dacă vrei cu adevărat o viteză omenească, trebuie să te cari la oficiul lor şi să închei un contract... A? Contract? Păi parcă e prepay, fără angajamente şi obligaţii, penalităţi şi semnături, date personale procesate şi analizate la greu. Aha nu şi la Unite.  Dar, dacă sincer să fie sănătoşi, că mă descurc pe telefon şi cu 384kbps, iar dacă vreau mai mult am modemul WiFi de la Orange, doar n-o să stea fără treabă, trebuie să-şi facă banii daţi pe el. 

Acum să vă explic cu ce m-au atras cei de la Unite. În primul rând cu bonusul de 100 MB la fiecare 1-20 lei încărcaţi. Adică teoretic cu un leu poţi avea 100 MB de licoare "3G-", sau "3G+", dacă totuşi mergi şi semnezi un contract cu ei. Iar cu 21 de lei teoretic poţi avea 1 GB, evident că, de altfel ca toate bonusurile valabile doar 30 de zile, dar care dacă reuşeşti să plusezi la alt bonus de la altă încărcare, îţi prelungesc viaţa cu încă 300 de zile. Minunat, nu? Nu prea. De ce? Simplu, Unite are cartele de încărcare de 20 şi 50 de lei, ceea ce înseamnă că, dacă doreşti să-ţi încarci numărul cu  l leu, sau 21 de lei, apoi trebuie să mergi la o reprezentanţă de a lor (care să fim sinceri sunt cam rare), şi cumva să-i convingi să-ţi pună pe cont anume 1 leu, sau 21,  rezistând zâmbetului ironic al managerului sau casieriţei. Sigur, nu trebuie de exclus faptul că Unite nu va mai fi aşa darnic şi pe viitor, când într-o zi va considera că are destui clienţi pentru a-i "mulge" la fel ca alţi operatori, după regulile economiei de piaţă.